Cică vorbim și vocabularul nostru este format, în principal, din silabe cum ar fi: ia, ei, ai, na, na-na, din vocale: oooooo, uuuuu (de e si i nu mai pomenesc ca le zicem de multă vreme). De curând am început să zicem și cuvinte, de exemplu, ta-ta, uneori varianta prelungită ta-ta-ta, apa, dar și mamam, mam sau chiar mama. Și azi chiar am strigat-o pe Mami de cîteva ori!

Da, Maria a făcut primii pași. Aaaa, nu merge încă singurică, dar de ceva vreme a început să se ridice în picioare și umblă sprijinindu-se de obiectele din jur.

Îmi amintesc (ba nu, nu-mi amintesc și nici n-o să-mi amintesc vreodată, dar o să țină Mami minte (sau nu) și-mi va povesti) cum m-am trezit într-o zi cu două crenguțe peste mine, albeee, parcă bătute de vânt în toate direcțiile, ce se mișcau fără noimă, fără rost și m-am întrebat: Astea ce-or mai fi? Aveam să aflu că erau ale mele plăpânde mânuțe, terminate, așa cum se pare că-i normal, cu 10 degețele. În altă zi mi-am descoperit picioarele … wow … îmi intrau până și-n guriță … ce ciudățenie, nu trebuia să fie o distanță între cap și picioare??? cum de se întâlneau astea toate în cazul meu??? … nu contează, probabil că voi afla cândva. Tot cercetând am descoperit că pot bate din palme, că pot scuipa, că pot face părul covrigi, că pot scoate limba, că o pot ascuți, că îmi intră degetele în nas, pe rând, evident, că pot sta în fund, ba chiar și-n picioare, pot dormi și pe burtă și n-o să mi se mai tocească părul la spate, pot mesteca cu gingiile și mai nou sparg în cei doi dinți din față piureurile de mere, pere, legume, carne și fulgi pe care mi le servește Mami. Mă pot plimba târâș prin casă, pot imita vocalele, ba mă străduiesc să zic și mama, dar iese tata. Și pe măsură ce voi descoperi de ce mai sunt în stare, o să vă povestesc și vouă. Da voi cine sunteți??? De ce vreți să știți atâtea despre mine???

Azi m-am enervat că de ceva vreme Mami mă tot caută-n gură, ca pe cai. Am bănuit că vrea să vadă dacă n-am băgat vreo jucăriuță în guriță, vreo coaja de nucă, vreun obiect! Și de nervoasă ce eram am strîns din gingii până au pușcat! Vaaaaiiii și să vedeți treabă … sub gingia mea se ascundea un mic fierăstrău alb cu zimți mărunți și ascuțiți. Rău tare! Am plâns, am râs, am crezut c-o să mă certe … mă și durea, dar Mami, Mami s-a bucurat și m-a luat în brațe și s-a dus să-i arate și Alinei minunea … Și erau fericiteee și m-au tot pupat de m-au spălat!
O să mai strâng și mâine și poimâine din fălci … poate mă iau iar la pupat!